Skip to content
  • Acasă
  • Despre noi
  • Servicii
  • Contact
  • Finalizare comandă
  • Coș
  • About
  • AI
  • Checkout
  • CHESTIONAR NR. 1
  • CHESTIONARE-REZULTAT
  • Contact
  • Coș
  • Dashboard
  • Finalizare comandă
  • Home
  • My account
  • Order Completed
  • Services
  • Shop
  • Tickets Checkout


UNDE ESTE RELAȚIA TA?

CHESTIONAR NR. 1

Ce anume face ca un mariaj să funcționeze?

Care-i stilul tău conjugal?

 

  • Partenerii devin cu ușurință prizonierii propriilor ruminații (frământare până la obsesie) despre deficiențele celuilalt.
  • Certurile aprinse sau frecvente (atunci când au rolul de a ventila supărări sau nemulțumiri) și evitarea completă a conflictelor pot fi ajustări de mare succes, menite să țină cuplul sudat.
  • Felul în care vă certați spune multe despre starea de sănătate a mariajului vostru.
  • Statistică:
    • Prima căsătorie = 50% divorțează
    • A doua căsătorie = 60% divorțează
  • Conflictul – calea spre fericire? = o căsnicie durabilă se bazează pe abilitatea unui cuplu de a-și rezolva conflictele, care sunt inevitabile în orice relație.
  • Stiluri de rezolvare a problemelor în cuplu:
  1. Mariaj validant = cuplurile ajung adesea la compromisuri și cooperează cu calm pentru rezolvarea problemelor comune pe măsură ce apar.
  2. Mariaj evitant = partenerii acceptă să fie în dezacord, însă rareori confruntându-se frontal unul cu altul.
  3. Mariaj volatil = conflictele se iscă frecvent, rezultând de aici dispute aprinse.
  • Adoptarea unuia dintre cele trei stiluri nu vă garantează o căsnicie fericită, ci doar să echilibrați corect interacțiunile pozitive cu cele negative
  • Trebuie să aveți 5 interacțiuni pozitive cu partenerul pentru fiecare interacțiune negativă, dacă vreți să vă bucurați de o căsnicie stabilă.
  • Mariajul întruchipează o relație extrem de complexă și nu există un test unic prin care să-i puteți anticipa supraviețuirea sau disoluția. Partenerii de cuplu sunt singurii care cunosc sacrificiile pe care le-au făcut și recompensele de care au avut parte. Și tot ei sunt singurii care pot să-i hotărască viitorul.
  • Ceea ce face o relație să meargă sau să se poticnească este ascuns vederii.
  • Fiecare cuplu ilustrează un tip foarte specific de mariaj, pe care cercetările le-au legat de stabilitatea conjugală și de fericire. Cu cât se apropie un mariaj de unul dintre aceste trei stiluri, cu atât mai multe șanse are de a rezista în timp.

 

Acest calup de teste trebuie completat de ambii parteneri pentru un diagnostic cât mai apropiat de realitate și pentru a genera cele mai bune soluții sau remedii. Dar, dacă numai unul dintre parteneri are dorința de a salva relația, poate completa ambele teste din perspectiva fiecăruia.

Ți se potrivește stilul conjugal evitant?

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmație de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. Adesea îmi ascund adevăratele sentimente, ca să nu-mi rănesc partenerul. *
2. Când nu suntem de acord, eu cred că este inutil să ne analizăm sentimentele și motivațiile. *
3. Când intrăm în dezacord, adesea ne rezolvăm problema revenind la convingerile noastre inițiale, referitoare la rolurile diferite ale bărbatului și femeii, într-o căsnicie. *
4. Avem o mulțime de prieteni separați. *
5. Este important să te duci la biserică în mod regulat. *
6.Multe neînțelegeri conjugale se rezolvă, dacă lași timpul să treacă. *
7. Noi facem o groază de lucruri pe cont propriu. *
8. În timpul unui conflict conjugal, nu-ți este de mare folos să-ți imaginezi ce se întâmplă în mintea fiecăruia. *
9. Valorile noastre religioase ne oferă o imagine clară a scopului vieții. *
10. Când sunt cu fundul în sus, prefer să fiu lăsat(ă) în pace, până îmi trece. *
11. Nu mă simt în largul meu, când emoțiile negative ies la lumină și se manifestă prea evident în viața de cuplu. *
12. Când trebuie să ne rezolvă diferențele, ne ghidăm după valorile noastre religioase sau culturale fundamentale. *
13. Accept cu simplitate majoritatea lucrurilor pe care nu le pot schimba în căsnicia mea. *
14. Adesea, cădem de acord să nu discutăm despre lucrurile în privința cărora nu ne înțelegem. *
15. În mariajul nostru, există o delimitare clară între rolul soțului și cel al soției. *
16. S-ar putea spune că noi, pur și simplu, nu ne contrazicem foarte mult. *
17. Când avem diferențe de opinie, obișnuim să lăsăm baltă subiectul respectiv. *
18. Cu greu găsim subiecte de ceartă. *
19. Discuțiile interminabile în contradictoriu adesea înrăutățesc situația. *
20. Există câteva zone în viața mea personală pe care prefer să nu le discut cu soțul/soția. *
21. N-are prea mult rost să încerci să-ți convingi partenerul de punctul tău de vedere. *
22. N-ai de câștigat prea multe, dacă ajungi la un conflict deschis cu soțul/soția. *
23. Gândirea pozitivă te scoate dintr-o mulțime de necazuri conjugale. *
24. Într-o căsnicie, de obicei, e cel mai bine să-ți păstrezi concepțiile tradiționale despre femeie și bărbat. *
25. Prefer să-mi abordez în felul meu multe dintre emoțiile negative. *
26. Expunerea multor emoții negative într-o dispută conjugală, în general, face lucrurile mai rele. *
27. Dacă te relaxezi în privința problemelor, constați că există un mod al lor de a se rezolva de la sine. *
28. Când ne verbalizăm nemulțumirile, ne dăm seama că, în raport cu imaginea de ansamblu a căsniciei, ele nu sunt așa de importante. *
29. Bărbații și femeile s-ar cuveni să aibă roluri diferite în căsnicie. *

Probabil că vă simțiți confortabil cu filozofia unui mariaj în care sunt evitate conflictele.

Stilul evitant

  • Între soț și soție nu par să se întâmple prea multe.
  • „Minimizatori de conflicte” – mai degrabă doar își spun păsurile decât să le rezolve.
  • Doar pretind că au neînțelegeri
  • Cad de acord că nu sunt de acord
  • Evită discuțiile despre care știu că vor sfârși într-un punct mort.
  • Nici unul nu încearcă să îl convingă pe celălalt.
  • Nu ajung împreună la vreun compromis.
  • Cel mai adesea conchid împreună că neînțelegerile lor sunt prea puțin importante ca să merite efortul de a le rezolva.
  • Fiecare își spune părerea, și cu asta basta
  • Sunt amândoi convinși că baza relației lor și valorile pe care le împărtășesc sunt în măsură să depășească neînțelegerile, făcând conflictul neimportant.
  • Discuțiile sună mai degrabă ca o detașare de problemă.
  • Ajung să fie înțelegători legat de neînțelegerile lor, și nu sapă mai adânc pentru a descoperi latura emoțională a diferendului.
  • Rezolvarea problemei = ignorarea problemei – unul dintre parteneri este de acord să cedeze în favoarea celuilalt, sau lasă timpul să rezolve lucrurile.
  • Când sunt întrebați dacă au certuri, ei declară convinși că „da”.
  • Încercările de a-l convinge pe celălalt să schimbe ceva sunt anemice.
  • Soluționează problemele evitându-le sau bagatelizându-le.
  • În loc să rezolve conflictele, se bazează pe filozofia lor comună în privința căsniciei:
    • reafirmă ceea ce iubesc și prețuiesc în mariajul lor
    • pun accent pe aspectele pozitive
    • se resemnează cu toate celelalte
  • Adesea reușesc să lase în urmă un subiect nesoluționat, fără a se simți mizerabil din cauza partenerului.
  • Depășesc cu succes înțelepciunea tradițională care leagă stabilitatea conjugală de abilitatea de a spune lucrurilor pe nume.
  • Mariajul poate funcționa chiar și dacă nu își rezolvă disputele.
  • Noțiunea de „împreună” înseamnă pentru ei că legătura lor este atât de puternică încât își pot permite să ignore neînțelegerile.
  • Nivel scăzut de apropiere și comuniune.
  • Fiecare ține la spațiul privat și își păstrează autonomia în limitele spațiului respectiv. Au în general o viață pașnică și agreabilă.
  • Deoarece manifestă prea puțină pasiune ardentă, se confruntă cu prea puține riscuri:
    • Lăsând totul într-o stare de ignoranță, într-o bună zi, s-ar putea să fie obligați s-o rezolve – iar atunci căsnicia se poate sufoca în afara mediului de siguranță cu care s-a obișnuit.
    • Negativitatea poate ajunge să copleșească interacțiunile dintre parteneri iar căsnicia se surpă.
    • Singurătatea
    • Grad scăzut de introspecție și lipsă de sofisticare psihologică – duce la senzația că celălalt nu-l cunoaște și nu-l înțelege pe celălalt cu adevărat.
    • Se ratează unul pe altul – momente diferite în care au nevoie de suport sau înțelegere.

Ți se potrivește stilul conjugal volatil sau validant?

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmație de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. Cred că este o idee bună ca amândoi să avem numeroși prieteni separați. *
2. Atunci când avem păreri contrare, cred că e mai bine să le spunem cu onestitate, indiferent despre ce ar fi vorba. *
3. Adesea, facem diverse lucruri separat. *
4. Sentimentul de a fi „împreună” are un loc central în mariajul nostru. *
5. Soții ar trebui să fie direcți și sinceri unul cu celălalt, indiferent de consecințe. *
6. Mă împac bine cu exprimarea clară și puternică a emoțiilor negative. *
7. Uneori, savurez o dispută în căsnicie, dacă e bine argumentată. *
8. Cel mai important aspect într-o căsnicie este compania celuilalt. *
9. Gelozia este, uneori, o problemă în căsnicia noastră. *
10. E important să fiu un individ autonom, în căsnicie. *
11. Cred că e sănătos să ne contrazicem dar numai în privința chestiunilor importante. *
12. Se întâmplă frecvent să mâncăm separat. *
13. Căsnicia noastră se bazează pe faptul că suntem cei mai buni prieteni. *
14. Îmi place să încerc să-mi conving soțul/soția, când avem o neînțelegere. *
15. Religia și alte convingeri pe care le împărtășim formează fundamentul mariajului nostru. *
16. Cred în păstrarea romantismului, într-o căsnicie. *
17. Adesea, ne uităm împreună la vechile noastre albume foto. *
18. Cultivăm noțiunea de „noi”, în cadrul mariajului. *
19. În căsnicie, ne împărtășim toate lucrurile de natură personală și emoțională. *
20. Toate încăperile din casa noastră sunt spații comune. *
21. N-aș merge niciodată în vacanță separat de soț/soție. *
22. Uneori, îmi face bine să-mi exprim supărarea. *
23. Cred că e important să te lupți, chiar și pentru chestiunile neimportante. *
24. Îmi place când ne susținem valorile, chiar și prin ceartă. *
25. Nu există nici un aspect personal al vieții mele, pe care să nu-l împărtășesc cu soțul/soția. *
26. Suport numai o cantitate moderată de exprimare emoțională. *
27. Într-o căsnicie, este vital să ai o accepțiune clară a conceptului de „noi”. *
28. O anumită distanță între soți ajută la menținerea vie a romantismului. *
29. Valorile tradiționale solide sunt benefice pentru căsnicie. *
30. Există în căsnicia noastră câteva chestiuni în privința cărora nu ne înțelegem. *

Stilul volatil

  • Folosesc o mulțime de argumentații.
  • Conținutul gâlcevilor este neimportant.
  • Se ceartă la scară mare, după care petrec și mai mult timp ca să repare daunele.
  • Ambii parteneri sunt deschiși și implicați.
  • Au un nivel ridicat de angajament în timpul discuțiilor.
  • Arată prea puțin interes în a auzi și punctul de vedere al celuilalt.
  • Sar peste prima etapă (de validare) când dezbat o problemă delicată.
  • Nici nu încearcă să înțeleagă perspectiva partenerului și nici nu empatizează cu celălalt.
  • Se avântă direct în etapa a doua – se străduiesc să convingă.
  • Pentru ei victoria e tot ce contează.
  • Asemenea dispute vulcanice reprezintă doar o mică parte dintr-o căsnicie altminteri afectuoasă și iubitoare.
  • Pasiunea și farmecul cu care cei doi se ceară stimulează interacțiunile pozitive.
  • Sunt sensibil mai afectuoși decât alte tipuri.
  • Exprimă mai multe emoții negative, dar și mai multe emoții pozitive.
  • Nu le este dificil să se împace, compensând ce au stricat.
  • Cu toată încordarea, momentele bune sunt mult mai bune decât certurile.
  • În ciuda acuzelor rostite fără menajamente, sunt capabili să treacă la etapa a treia: soluționarea conflictelor.
  • Caracteristici:
    • Se văd ca fiind parteneri egali.
    • Sunt ființe independente, care consideră că mariajul ar trebui să pună în valoare individualitatea și să-i dea forță fiecăruia.
    • Sunt predispuși să se întrerupă unul pe altul cu întrebări
    • Au spații personale separate și își respectă unul altuia intimitatea
    • Amândoi se cred persoane analitice
    • Se consideră:
      • El: grijuliu
      • Ea: expresivă
    • Foarte deschiși unul cu altul în privința sentimentelor (atât pozitive cât și negative)
    • Ușurința cu care-și dezvăluie cele mai ascunse gânduri și emoții le alimentează disputele și romantismul
    • Căsnicia lor este caracterizată de pasiune și entuziasm ca și cum supa conjugală ar fi condimentată cu riscuri.
  • Riscuri:
    • Dacă partenerii pierd din vedere limitele celuilalt, amândoi ar putea aluneca de la stabilitate către distrugerea legăturii lor.
    • Agitația nervoasă care domnește permanent în casa lor poate să le consume căsnicia, gonind cu totul momentele fericite.
    • Poate apărea chiar violența.
    • Pot ajunge la a se bucura în a se necăji în glumă unul pe altul. Tachinarea jucăușă poate atinge corzi sensibile și poate răni sentimentele partenerului.
    • Crezând că onestitatea este foarte importantă în toate privințele, partenerii cenzurează foarte puțin gândurile. Angajamentul lor neobosit pentru sinceritate cu orice preț poate fi palpitant și brav, dar poate fi și înspăimântător, fiindcă nu lasă nezgândărită nicio rană.
  • Concluzie: scopul central al acestui stil este acela de a rămâne un sprijin statornic pentru celălalt. Partenerii nu trebuie să se lase duși de valurile pasiunii care i-ar putea împinge în direcții opuse. Asta poate necesita un efort permanent de echilibrare.

Negocierea în mariajul stabil

Ceea ce este infinit mai important decât soluționarea propriu-zisă ori decât problema în sine, este să te simți bine în legătură cu interacțiunea pe care ai avut-o cu partenerul.

La începutul fiecărei relații are loc o formă de negociere, în demersul de a stabili ce stil de relație să adopte – partenerii adesea fiind diferiți în ceea ce privește nivelul de suportabilitate a intensității emoționale și ca mod de gestionare a conflictelor intime. Așa rezultă un stil propriu al fiecărui cuplu, cu împrumuturi din fiecare stil conjugal stabil sau funcțional – dar cu o preponderență mai mare pe unul dintre stiluri.

Stilul validant

  • Ambii parteneri sunt maeștri ai comunicării.
  • Chiar și atunci când discută un subiect încins, afișează o stare de calm și relaxare.
  • Au o abilitate bine șlefuită de a asculta și a înțelege punctul de vedere și emoțiile celuilalt – cei doi se „validează”.
  • În mijlocul unui conflict deschis, ei confirmă cu glas tare că partenerul are opinii și emoții perfect valabile, deși personal nu au aceeași părere legat de subiectul în cauză.
  • Ascultătorul oglindește expresiile faciale ale vorbitorului (ex: îngrijorare sau tulburare).
  • Această expresie de respect reciproc tinde să limiteze numărul certurilor de care un astfel de cuplu are nevoie.
  • Își aleg „bătăliile” cu chibzuință.
  • Răbufnirile care ies la lumină ocazional seamănă mai degrabă cu niște discuții constructive, de rezolvare a problemelor decât cu o dușmănoasă „chemare la arme”.
  • Partenerii încep prin a asculta „partitura” celuilalt.
  • Când simt că și-au exprimat părerea suficient de clar, trec la faza a doua: încercarea de a convinge unul pe celălalt de justețea propriei poziții – încercările lor fiind de bună-credință. Nu-și forțează mâna unul altuia și nici nu insistă că propria perspectivă e unica valabilă.
  • Finalmente, în cea de-a treia fază, ei negociază un compromis cu care să fie amândoi împăcați sau măcar pe care să-l poată considera acceptabil.
  • Alte caracteristici (Mary Ann FITZPATRICK, Univ. of Wisconsin):
    • Distribuție vizibilă a rolurilor de gen stereotipe (fiecare soț are o sferă de influență separată de a celuilalt).
      • Ea: grijulie, afectuoasă și expresivă – responsabilă de gospodărie și copii.
      • El: analitic, dominant și asertiv – factorul decizional suprem.
    • Partenerii sunt buni prieteni, care pun conceptul „împreună” mai presus de scopurile și valorile individuale.
    • Unul poate termina propozițiile celuilalt.
    • Calitățile apreciate de parteneri:
      • comunicarea
      • receptivitatea
      • iubirea
      • afecțiunea manifestată
      • activitățile desfășurate în comun
      • timpul petrecut împreună
      • interesul față de celălalt
    • „Ce e al meu e și al tău”
    • Nu au zone interzise celuilalt sau vreo nevoie majoră de intimitate personală.
  • Riscuri:
    • Aranjament lipsit de pasiune.
    • Personalitatea și romantismul sunt sacrificate pe altarul familiei și prieteniei.
    • Ignorarea dezvoltării personale în favoarea consolidării legăturii dintre ei.
    • Certurile cele mai intense: echilibrarea dorințelor personale cu nevoile comune ale căsniciei.
  • Concluzie: când ambii parteneri simt că revendicările personale sunt ascultate de o ureche plină de empatie, compromisul e mult mai ușor de făcut.

Negocierea în mariajul stabil

Ceea ce este infinit mai important decât soluționarea propriu-zisă ori decât problema în sine, este să te simți bine în legătură cu interacțiunea pe care ai avut-o cu partenerul.

La începutul fiecărei relații are loc o formă de negociere, în demersul de a stabili ce stil de relație să adopte – partenerii adesea fiind diferiți în ceea ce privește nivelul de suportabilitate a intensității emoționale și ca mod de gestionare a conflictelor intime. Așa rezultă un stil propriu al fiecărui cuplu, cu împrumuturi din fiecare stil conjugal stabil sau funcțional – dar cu o preponderență mai mare pe unul dintre stiluri.

Stilul validant

  • Ambii parteneri sunt maeștri ai comunicării.
  • Chiar și atunci când discută un subiect încins, afișează o stare de calm și relaxare.
  • Au o abilitate bine șlefuită de a asculta și a înțelege punctul de vedere și emoțiile celuilalt – cei doi se „validează”.
  • În mijlocul unui conflict deschis, ei confirmă cu glas tare că partenerul are opinii și emoții perfect valabile, deși personal nu au aceeași părere legat de subiectul în cauză.
  • Ascultătorul oglindește expresiile faciale ale vorbitorului (ex: îngrijorare sau tulburare).
  • Această expresie de respect reciproc tinde să limiteze numărul certurilor de care un astfel de cuplu are nevoie.
  • Își aleg „bătăliile” cu chibzuință.
  • Răbufnirile care ies la lumină ocazional seamănă mai degrabă cu niște discuții constructive, de rezolvare a problemelor decât cu o dușmănoasă „chemare la arme”.
  • Partenerii încep prin a asculta „partitura” celuilalt.
  • Când simt că și-au exprimat părerea suficient de clar, trec la faza a doua: încercarea de a convinge unul pe celălalt de justețea propriei poziții – încercările lor fiind de bună-credință. Nu-și forțează mâna unul altuia și nici nu insistă că propria perspectivă e unica valabilă.
  • Finalmente, în cea de-a treia fază, ei negociază un compromis cu care să fie amândoi împăcați sau măcar pe care să-l poată considera acceptabil.
  • Alte caracteristici (Mary Ann FITZPATRICK, Univ. of Wisconsin):
    • Distribuție vizibilă a rolurilor de gen stereotipe (fiecare soț are o sferă de influență separată de a celuilalt).
      • Ea: grijulie, afectuoasă și expresivă – responsabilă de gospodărie și copii.
      • El: analitic, dominant și asertiv – factorul decizional suprem.
    • Partenerii sunt buni prieteni, care pun conceptul „împreună” mai presus de scopurile și valorile individuale.
    • Unul poate termina propozițiile celuilalt.
    • Calitățile apreciate de parteneri:
      • comunicarea
      • receptivitatea
      • iubirea
      • afecțiunea manifestată
      • activitățile desfășurate în comun
      • timpul petrecut împreună
      • interesul față de celălalt
    • „Ce e al meu e și al tău”
    • Nu au zone interzise celuilalt sau vreo nevoie majoră de intimitate personală.
  • Riscuri:
    • Aranjament lipsit de pasiune.
    • Personalitatea și romantismul sunt sacrificate pe altarul familiei și prieteniei.
    • Ignorarea dezvoltării personale în favoarea consolidării legăturii dintre ei.
    • Certurile cele mai intense: echilibrarea dorințelor personale cu nevoile comune ale căsniciei.
  • Concluzie: când ambii parteneri simt că revendicările personale sunt ascultate de o ureche plină de empatie, compromisul e mult mai ușor de făcut.â

Stilul volatil

  • Folosesc o mulțime de argumentații.
  • Conținutul gâlcevilor este neimportant.
  • Se ceartă la scară mare, după care petrec și mai mult timp ca să repare daunele.
  • Ambii parteneri sunt deschiși și implicați.
  • Au un nivel ridicat de angajament în timpul discuțiilor.
  • Arată prea puțin interes în a auzi și punctul de vedere al celuilalt.
  • Sar peste prima etapă (de validare) când dezbat o problemă delicată.
  • Nici nu încearcă să înțeleagă perspectiva partenerului și nici nu empatizează cu celălalt.
  • Se avântă direct în etapa a doua – se străduiesc să convingă.
  • Pentru ei victoria e tot ce contează.
  • Asemenea dispute vulcanice reprezintă doar o mică parte dintr-o căsnicie altminteri afectuoasă și iubitoare.
  • Pasiunea și farmecul cu care cei doi se ceară stimulează interacțiunile pozitive.
  • Sunt sensibil mai afectuoși decât alte tipuri.
  • Exprimă mai multe emoții negative, dar și mai multe emoții pozitive.
  • Nu le este dificil să se împace, compensând ce au stricat.
  • Cu toată încordarea, momentele bune sunt mult mai bune decât certurile.
  • În ciuda acuzelor rostite fără menajamente, sunt capabili să treacă la etapa a treia: soluționarea conflictelor.
  • Caracteristici:
    • Se văd ca fiind parteneri egali.
    • Sunt ființe independente, care consideră că mariajul ar trebui să pună în valoare individualitatea și să-i dea forță fiecăruia.
    • Sunt predispuși să se întrerupă unul pe altul cu întrebări
    • Au spații personale separate și își respectă unul altuia intimitatea
    • Amândoi se cred persoane analitice
    • Se consideră:
      • El: grijuliu
      • Ea: expresivă
    • Foarte deschiși unul cu altul în privința sentimentelor (atât pozitive cât și negative)
    • Ușurința cu care-și dezvăluie cele mai ascunse gânduri și emoții le alimentează disputele și romantismul
    • Căsnicia lor este caracterizată de pasiune și entuziasm ca și cum supa conjugală ar fi condimentată cu riscuri.
  • Riscuri:
    • Dacă partenerii pierd din vedere limitele celuilalt, amândoi ar putea aluneca de la stabilitate către distrugerea legăturii lor.
    • Agitația nervoasă care domnește permanent în casa lor poate să le consume căsnicia, gonind cu totul momentele fericite.
    • Poate apărea chiar violența.
    • Pot ajunge la a se bucura în a se necăji în glumă unul pe altul. Tachinarea jucăușă poate atinge corzi sensibile și poate răni sentimentele partenerului.
    • Crezând că onestitatea este foarte importantă în toate privințele, partenerii cenzurează foarte puțin gândurile. Angajamentul lor neobosit pentru sinceritate cu orice preț poate fi palpitant și brav, dar poate fi și înspăimântător, fiindcă nu lasă nezgândărită nicio rană.
  • Concluzie: scopul central al acestui stil este acela de a rămâne un sprijin statornic pentru celălalt. Partenerii nu trebuie să se lase duși de valurile pasiunii care i-ar putea împinge în direcții opuse. Asta poate necesita un efort permanent de echilibrare.

Negocierea în mariajul stabil

Ceea ce este infinit mai important decât soluționarea propriu-zisă ori decât problema în sine, este să te simți bine în legătură cu interacțiunea pe care ai avut-o cu partenerul.

La începutul fiecărei relații are loc o formă de negociere, în demersul de a stabili ce stil de relație să adopte – partenerii adesea fiind diferiți în ceea ce privește nivelul de suportabilitate a intensității emoționale și ca mod de gestionare a conflictelor intime. Așa rezultă un stil propriu al fiecărui cuplu, cu împrumuturi din fiecare stil conjugal stabil sau funcțional – dar cu o preponderență mai mare pe unul dintre stiluri.

Cel mai probabil vă încadrați doar în stilul evitant.

CHESTIONAR NR. 2

Raportul magic

  • Cercetările arată că ceea ce separă cuplurile mulțumite de cele aflate în profundă nefericire conjugală este echilibrul sănătos dintre sentimentele și demersurile pozitive și cele negative, îndreptate unul spre celălalt.
  • Atâta vreme cât între soț și soție există de 5 ori mai multe interacțiuni pozitive decât negative, destul de probabil mariajul rămâne stabil:
    • Cuplurile volatile – strigă și se contrazic mult, însă petrec de 5 ori mai mult timp împăcându-se și iubindu-se.
    • Cuplurile validante – înregistrează o cantitate moderată de tensiune și o cantitate deloc moderată de amuzament, afecțiune și iubire.
    • Cuplurile evitante – mai pașnice decât celelalte, e posibil să nu manifeste la fel de multă pasiune, dar cu siguranță arată mult mai puțină critică și despreț.
  • Cuplurile nefericite – fac prea puțin pentru a șterge efectele distructive ale negativității care se acumulează tot mai pregnant între soți.

Ingredientele conjugale de bază: IUBIREA și RESPECTUL

Există destulă iubire și suficient respect în căsnicia voastră?

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. Soțul meu/soția mea obișnuiește să îmi ceară sfatul. *
2. Soției/soțului îi pasă de sentimentele mele. *
3. Nu mă simt prea des ignorat(ă). *
4. Ne atingem frecvent unul pe altul. *
5. Ne ascultăm unul pe altul. *
6. Respectăm ideile celuilalt. *
7. Suntem afectuoși unul cu altul. *
8. Tot ce spun eu contează în cuplul nostru. *
9. Părerea mea e importantă, atunci când luăm decizii. *
10. Simt că soțul/soția are grijă de mine. *
11. Există multă iubire în căsnicia noastră. *
12. Suntem cu adevărat interesați unul de celălalt. *
13. Îmi place să-mi petrec timpul împreună cu soțul/soția. *
14. Suntem foarte buni prieteni. *
15. Chiar și în vremurile dificile, putem fi empatici unul cu altul. *
16. Soțul meu/soția mea arată respect față de punctul meu de vedere. *
17. Suntem atrași fizic unul de celălalt. *
18. Soțul/soția mă înconjoară cu multă căldură. *
19. Simt că fac parte din viața celuilalt. *
20. Soțul/soția mă admiră. *

Foarte probabil nu vă simțiți iubiți și respectați așa cum meritați, în căsnicia voastră. E necesar să deveniți amândoi mult mai activi și mai creativi, când vine vorba să adăugați afecțiune în relația voastră.

Ecologia mariajului

  • O relație intimă este un fel de ecosistem a cărui sănătate depinde de un raport crucial de schimburi emoționale.
  • Într-un mariaj sănătos, pare să opereze un fel de termostat, ce reglează echilibrul între pozitiv și negativ, conservând ecologia emoțională.
  • Anumite feluri de negativitate, pot, de fapt, să aibă funcțiuni pozitive într-o căsnicie. Perpetuarea ciclului de apropiere și distanțare reîmprospătează iubirea și afecțiunea. Perioadele de „decuplare” le permit partenerilor să-și regăsească iubirea și s-o resimtă la cote mai înalte ca înainte.
  • Unul dintre primele lucruri care dispar în căsnicie este politețea – gradul de confort dintre soți. Îl consideră pe partener ca fiind de la sine cuvenit. Nu mai sunt ceremonioși, nu mai sunt ca doi străini. Scade toleranța. Comportamente mai puțin protocolare.
  • Pentru ca o relație să aibă forța de a dura, partenerii au nevoie să-și poată ventila nemulțumirile, indiferent că aleg să și le rezolve în stil volatil, validant sau evitant.
  • Existența mizerabilă pe termen scurt (dezacorduri și supărări) se dovedește sănătoasă pe termen lung.
  • Când energia negativă include: încăpățânare, dispreț, atitudine defensivă sau închidere în sine la orice interacțiune dintre parteneri, atunci efectele sunt devastatoare asupra cuplului.

 

Modalități de a înclina mai mult talerul pozitiv al balanței conjugale

  • Dovedește interes – ascultare implicată și receptivă
  • Manifestă afecțiune – gesturi de tandrețe, afecțiune fizică, afirmarea unor lucruri drăguțe despre partener, oferirea de mici servicii, pasiune romantică, și cuvinte de iubire.
  • Arată că îți pasă – gânduri și acțiuni îndreptate spre partener.
  • Rostește aprecieri favorabile – remarci laudative, rememorarea unor evenimente sau contexte plăcute, aprobarea ideilor sau soluțiilor celuilalt, complimentarea, a arăta că ești mândru(ă) cu ea/el.
  • Exprimă-ți grija – verbalizarea preocupării față de problemele celuilalt, acordarea de sprijin, scuzele.
  • Comunică empatic – rezonanță emoțională.
  • Exersează acceptarea – respectarea părerilor și autonomiei, validarea emoțiilor, toleranță.
  • Fă glume nevinovate – jocuri de cuvinte, vorbe de duh, zbenguieli și distracții, consacrarea exclusivității prin glume personalizate de cuplu.
  • Împărtășirea bucuriei – entuziasmul și fericirea de a fi împreună.

Ecologia mariajului

  • O relație intimă este un fel de ecosistem a cărui sănătate depinde de un raport crucial de schimburi emoționale.
  • Într-un mariaj sănătos, pare să opereze un fel de termostat, ce reglează echilibrul între pozitiv și negativ, conservând ecologia emoțională.
  • Anumite feluri de negativitate, pot, de fapt, să aibă funcțiuni pozitive într-o căsnicie. Perpetuarea ciclului de apropiere și distanțare reîmprospătează iubirea și afecțiunea. Perioadele de „decuplare” le permit partenerilor să-și regăsească iubirea și s-o resimtă la cote mai înalte ca înainte.
  • Unul dintre primele lucruri care dispar în căsnicie este politețea – gradul de confort dintre soți. Îl consideră pe partener ca fiind de la sine cuvenit. Nu mai sunt ceremonioși, nu mai sunt ca doi străini. Scade toleranța. Comportamente mai puțin protocolare.
  • Pentru ca o relație să aibă forța de a dura, partenerii au nevoie să-și poată ventila nemulțumirile, indiferent că aleg să și le rezolve în stil volatil, validant sau evitant.
  • Existența mizerabilă pe termen scurt (dezacorduri și supărări) se dovedește sănătoasă pe termen lung.
  • Când energia negativă include: încăpățânare, dispreț, atitudine defensivă sau închidere în sine la orice interacțiune dintre parteneri, atunci efectele sunt devastatoare asupra cuplului.

 

Modalități de a înclina mai mult talerul pozitiv al balanței conjugale

  • Dovedește interes – ascultare implicată și receptivă
  • Manifestă afecțiune – gesturi de tandrețe, afecțiune fizică, afirmarea unor lucruri drăguțe despre partener, oferirea de mici servicii, pasiune romantică, și cuvinte de iubire.
  • Arată că îți pasă – gânduri și acțiuni îndreptate spre partener.
  • Rostește aprecieri favorabile – remarci laudative, rememorarea unor evenimente sau contexte plăcute, aprobarea ideilor sau soluțiilor celuilalt, complimentarea, a arăta că ești mândru(ă) cu ea/el.
  • Exprimă-ți grija – verbalizarea preocupării față de problemele celuilalt, acordarea de sprijin, scuzele.
  • Comunică empatic – rezonanță emoțională.
  • Exersează acceptarea – respectarea părerilor și autonomiei, validarea emoțiilor, toleranță.
  • Fă glume nevinovate – jocuri de cuvinte, vorbe de duh, zbenguieli și distracții, consacrarea exclusivității prin glume personalizate de cuplu.
  • Împărtășirea bucuriei – entuziasmul și fericirea de a fi împreună.

CHESTIONAR NR. 3

Cei patru călăreți apocaliptici: semnele prevestitoare

  • Cuplurile instabile alocă, în compensația certurilor, mai puțin timp pentru glume, râsete, atingeri, iubire sau grijă.
  • Aceste cupluri nu au reușit să-și găsească echilibrul în nici unul dintre cele 3 tipuri de căsnicie stabilă.
  • Ecologia lor emoțională se află în pericol, iar mariajul începe să scape de sub control.
  • Aceste căsnicii vor sfârși aproape sigur în divorț în decurs de câțiva ani.

 

  1. Stilul ostil-implicat
  • Se ceartă incendiar și frecvent.
  • Folosesc insulte, porecle, remarci umilitoare, sarcasm.
  • Obișnuiesc să țipe unul la altul și să se poarte abuziv cu celălalt.
  • Niciunul nu ascultă cu adevărat ce spune partenerul, ba nici măcar nu se mai privesc.

 

 

  1. Stilul ostil-detașat
  • Sunt detașați și neimplicați emoțional, însă tot retrăiesc episoade scurte de atac și apărare.

Cauza originară – soții nu s-au înțeles asupra stilului comun de mariaj, fiecare dorindu-și altceva.

„Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericită e nefericită în felul ei”. – Lev TOLSTOI, „Anna Karenina”

Prima serie de cascade în care se poate prăvăli un cuplu a cărui căsnicie plutește în derivă este formată din „Cei patru Călăreți Apocaliptici”: critica, disprețul, defensiva și împietrirea, prezentate de la cel mai puțin periculos până la cel mai riscant. Pe măsură ce aceste comportamente devin tot mai obișnuite, soții se concentrează tot mai pregnant pe negativitate și tensiune care împovărează mariajul lor. În cele din urmă, ei devin surzi la eforturile celuilalt de a face pace. Fiecare Călăreț deschide calea spre următorul. Și așa, împreună, au puterea de a se strecura perfid într-un mariaj care chiar începuse promițător.

Ești critic?

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. Eu cred că este esențial să se stabilească a cui este vina atunci când apare o problemă. *
2. Consider că este de datoria mea să îmi exprim toate nemulțumirile. *
3. În cadrul expunerilor mele din timpul discuțiilor cu partenerul, încerc să identific tiparele și să analizez personalitatea celuilalt. *
4. Nu mă plâng de nimic, până când nu ajung să mă simt rănit(ă). *
5. Încerc să fac remarci cu caracter general, în loc să mă leg de o situație sau comportament anume. *
6. Iau în discuție și personalitatea celuilalt, când explic faptele concrete care mă deranjează la celălalt. *
7. Las lucrurile să se adune multă vreme, înainte să deschid gura. *
8. Nu îmi cenzurez deloc supărarea. Chiar îl las pe celălalt să încaseze totul. *
9. Când mă plâng de ceea ce mă doare, emoțiile mele sunt foarte puternice și intense. *
10. Într-o oarecare măsură îmi spun ofurile ca să mă eliberez. *
11. Nu îmi declar nemulțumirile într-o manieră neutră. *
12. Nu încerc să fiu foarte rațional(ă) când explic ce cred că nu merge între mine și partenerul meu. *
13. În timp ce mă plâng de ceva, pe dinăuntru simt că explodez. *
14. Când explic ce mă deranjează, evidențiez care este vina celuilalt. *
15. Odată ce mă pornesc, nimic nu mă mai poate opri. *
16. De la bun început, îmi displace faptul că trebuie să aduc în discuție aceste chestiuni. *
17. Regret termenii lipsiți de eleganță pe care îi folosesc atunci când îmi prezint nemulțumirile. *
18. Ori de câte ori deschid discuția pe o anumită problemă, eu știu că, în esență, am dreptate. *
19. Când abordez un subiect, obiectivul meu este acela de a-i arăta celuilalt câtă dreptate am. *
20. Scopul meu este acela de a-l determina pe celălalt să accepte o parte din vină pentru problema în cauză. *
21. Când mă plâng de ceea ce nu funcționează, folosesc expresii de tipul „tu niciodată”, „tu întotdeauna”. *

Probabil că sunteți un bun candidat la postul de critic. În sine critica nu este ceva foarte grav, deoarece este foarte fină diferența dintre plângere și critică. Doar frecvența este cea care face diferența dintre o critică nevinovată și una malefică.

CRITICA

  • Văicăreală (sau plângerea, scoaterea la lumină a unei nemulțumiri, pe termen lung, face mariajul mai puternic) vs. Critică (atac la persoană sau caracter, învinuindu-l)
  • Critica apare când plângerile nu duc la modificări de comportamente, sau când sunt suprimate.
  • Plângerile încep cu „Eu” și sunt comentarii negative referitoare la ceva ce și-ar fi dorit să fie altfel unul dintre parteneri.
  • Criticile încep cu „Tu” și implică învinuiri, atacuri personale sau acuzații. Forme de critică:
    • generalizări
    • „a trebui”
    • „deversarea deșeurilor” – liste de nemulțumiri sau plângeri
    • acuzări de trădare sau de neîncredere
  • Critica începe destul de inocent și ilustrează o mânie reprimată și nerezolvată, dar când devine omniprezentă, începe să roadă căsnicia de la rădăcină, pregătind următorul călăreț.

CRITICA

  • Văicăreală (sau plângerea, scoaterea la lumină a unei nemulțumiri, pe termen lung, face mariajul mai puternic) vs. Critică (atac la persoană sau caracter, învinuindu-l)
  • Critica apare când plângerile nu duc la modificări de comportamente, sau când sunt suprimate.
  • Plângerile încep cu „Eu” și sunt comentarii negative referitoare la ceva ce și-ar fi dorit să fie altfel unul dintre parteneri.
  • Criticile încep cu „Tu” și implică învinuiri, atacuri personale sau acuzații. Forme de critică:
    • generalizări
    • „a trebui”
    • „deversarea deșeurilor” – liste de nemulțumiri sau plângeri
    • acuzări de trădare sau de neîncredere
  • Critica începe destul de inocent și ilustrează o mânie reprimată și nerezolvată, dar când devine omniprezentă, începe să roadă căsnicia de la rădăcină, pregătind următorul călăreț.

Ești disprețuitor?

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. Când discut despre un dezacord în cuplu, nu-mi mai vine în minte nimic din ce aș putea admira la celălalt. *
2. Când mă supăr, încep să văd niște defecte evidente în personalitatea celuilalt. *
3. Pur și simplu nu respect unele dintre lucrurile pe care celălalt le face în cuplu. *
4. Încerc să arăt în ce fel este celălalt inadecvat într-un anumit context. *
5. Mi se pare greu să mă mândresc cu trăsăturile de caracter ale partenerului meu. *
6. În timpul discuțiilor mă surprind înjosind pe celălalt. *
7. Nu e mare lucru de remarcat la felul în care gândește partenerul meu. *
8. Uneori partenerul poate fi foarte arogant(ă). *
9. Când partenerul devine negativist, mă trezesc gândindu-mă la cum să-l insult că să i-o plătesc înapoi. *
10. Ocazional, partenerul poate fi chiar infatuat(ă). *
11. Celălalt este uneori prea încăpățânat pentru a face compromisuri. *
12. Când partenerul să supără pe mine, eu mi doresc să întors foaia și să contraatac. *
13. Nu mă pot abține să cred că există o oarecare doză de prostie în comportamentul partenerului uneori. *
14. Mi-e greu să înțeleg punctul de vedere a celuilalt, mai ales când nu sunt de acord cu el/ea. *
15. Adesea nu am niciun respect pentru partener, mai ales când trebuie să discutăm o problemă. *
16. Pur și simplu, eu m-am săturat de atâta negativitate. *
17. Mă dezgustă uneori comportamentul partenerului. *
18. Uneori, partenerul trădează o mare prostie. *
19. Dezaprob total unele comportamente ale partenerului. *
20. Uneori partenerul dă dovadă de nerozie. *
21. Îmi este greu să respect un partener mai ales atunci când se arată atât de incompetent(ă). *
22. Când partenerul se supără pe mine, mă gândesc la toate felurile în care am fost dezamăgit(ă) în această relație. *
23. Uneori, partenerul poate fi foarte egoist. *
24. Adesea, am un sentiment de indignare îndreptățită, mai ales când celălalt spune ceva negativist. *
25. Când sunt pus(ă) la pământ, mă gândesc la cum să mă răzbun. *
26. Când observ că partenerul are un defect bătător la ochi, nu-i mai pot vedea trăsăturile pozitive. *

Probabil că faceți uz de dispreț în relațiile intime.

  • Uneori e ușor să devii excesiv de critic, chiar și în contextul celor mai bune relații, și e chiar ușor apoi să treci la dispreț.
  • Pentru a evita ca disprețul să devină o problemă în viața voastră de cuplu, trebuie să încetați a mai privi certurile cu partenerul ca pe o metodă de a te răzbuna sau a-ți arăta superioritatea.

DISPREȚUL

  • Ceea ce separă disprețul de critică este intenția de a insufla un abuz psihologic față de partener – gânduri negative la adresa partenerului: ex: e prost, grețos, incapabil, nesăbuit etc.
  • Criticile repetate escaladează, furia începe să cangreneze toate zonele vieții de cuplu.
  • Dispare admirația și se instalează abuzul. Calitățile și faptele bune ale partenerului sunt uitate, șterse din memorie.
  • Indicii ale disprețului:
    • Insultele și poreclele – diferă de la cuplu la cuplu, dar toate au același efect.
    • Umorul ostil – dispreț acoperit de o pojghiță subțire și transparentă ușor amuzantă.
    • Batjocura – arta de a-l doborî pe celălalt cu subtilitate. Vorbele sau faptele celuilalt sunt făcute de râs ori sunt ridiculizate, pentru a dovedi că partenerul nu e respectat și nu merită încredere.
    • Limbajul trupului – schimbări ale expresiei faciale (ex: surâs batjocoritor, datul ochilor peste cap sau curbarea buzelor în jos).
  • Uneori e ușor să devii excesiv de critic, chiar și în contextul celor mai bune relații, și e chiar ușor apoi să treci la dispreț.
  • Pentru a evita ca disprețul să devină o problemă în viața voastră de cuplu, trebuie să încetați a mai privi certurile cu partenerul ca pe o metodă de a te răzbuna sau a-ți arăta superioritatea.

DISPREȚUL

  • Ceea ce separă disprețul de critică este intenția de a insufla un abuz psihologic față de partener – gânduri negative la adresa partenerului: ex: e prost, grețos, incapabil, nesăbuit etc.
  • Criticile repetate escaladează, furia începe să cangreneze toate zonele vieții de cuplu.
  • Dispare admirația și se instalează abuzul. Calitățile și faptele bune ale partenerului sunt uitate, șterse din memorie.
  • Indicii ale disprețului:
    • Insultele și poreclele – diferă de la cuplu la cuplu, dar toate au același efect.
    • Umorul ostil – dispreț acoperit de o pojghiță subțire și transparentă ușor amuzantă.
    • Batjocura – arta de a-l doborî pe celălalt cu subtilitate. Vorbele sau faptele celuilalt sunt făcute de râs ori sunt ridiculizate, pentru a dovedi că partenerul nu e respectat și nu merită încredere.
    • Limbajul trupului – schimbări ale expresiei faciale (ex: surâs batjocoritor, datul ochilor peste cap sau curbarea buzelor în jos).

Cât de defensiv ești?

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. Când partenerul se plânge de ceva, simt că se ia de mine pe nedrept. *
2. Mă simt neînțeles(easă). *
3. Nu mă simt aprecia(ă) pentru toate lucrurile bune pe care le fac. *
4. N-a stat prea mult în puterea mea să repar ceea ce a mers prost în relațiile mele. *
5. Pentru a evita acuzele, a trebuit să explic de ce și cum a apărut problema. *
6. Mă simt pe nedrept atacat(ă) când celălalt e negativist. *
7. Când partenerul se plânge, realizez că și eu am o listă de nemulțumiri care trebuie ascultate. *
8. Negativitatea partenerului este foarte ridicată, prea multă, ba chiar disproporționată. *
9. Partenerul e prea sensibil(ă) și se simte atacat(ă) prea ușor. *
10. Există un sâmbure de adevăr în nemulțumirea partenerului, dar adevărul întreg e cu totul altul. *
11. Când celălalt se plânge de ceva, eu mă gândesc: „Nu sunt vinovat(ă) de toate astea”. *
12. Când partenerul se plânge, simt că trebuie să mă pun la adăpost de toate atacurile sale. *
13. Mă simt obligat(ă) să neg lucrurile incorecte spuse împotriva mea. *
14. Când ascult nemulțumirile partenerului, mă gândesc la propriile nemulțumiri, care n-au beneficiat de atenția sa. *
15. Perspectiva partenerului asupra acestei probleme e prea axată pe propria lui/ei persoană. *
16. Eu gândesc așa: „Ceea ce îmi spui se va întoarce împotriva ta”. *
17. Când partenerul se plânge, încerc să găsesc modalități de a mă proteja. *
18. Când celălalt își arată nemulțumirea, eu caut o cale de a-mi explica încă o dată poziția. *
19. Când partenerul se plânge de ceva, eu mă gândesc că, dacă situația mea ar fi fost cu adevărat înțeleasă, atunci n-am fi avut aceste probleme. *
20. Se pare că tot ce poate face partenerul este să-mi găsească mie o vină. *
21. Uneori, am impresia că partenerul vine spre mine cu o bâtă de baseball. *
22. În timpul certurilor aprinse, mă tot gândesc la cum să mă răzbun. *

Probabil că sunteți în defensivă.

  • E ușor să te simți atacat pe nedrept uneori.
  • Când acționăm pe baza unui scenariu mental plin de gânduri care alimentează defensiva, atunci intensitatea crește.

DEFENSIVA

    • Când ești bombardat de insulte, predispoziția naturală va fi să te aperi, gest reflex – „victima” nu vede nimic greșit în a se apăra. Frazele defensive însoțite de atitudinea corespunzătoare apărării duc mai degrabă la escaladarea conflictului, nu la o posibilă rezolvare.
    • Cei mai mulți nici nu sunt conștienți când devin defensivi, sau cum anume procedează. Rolul de „victimă” poate lua multe forme, unele mai subtile ca altele. Unii oameni răspund defensiv nu numai la dispreț, ci chiar la critică și uneori la simple plângeri.
    • Comportamente defensive:
      • Negarea responsabilității – indiferent de acuzații, insiști fără ezitare cu nu ești de vină cu nimic.
      • Căutarea scuzelor – justifici prin faptul că niște circumstanțe exterioare, aflate în afara controlului tău, te-au forțat să acționezi într-un anumit fel.
      • Respingerea presupunerilor – „citirea minții” într-o manieră negativă.
      • Plângerea încrucișată – „ba tu”, blocarea nemulțumirii celuilalt, printr-o nemulțumire personală la adresa acuzatorului inițial, ignorând complet ce ți s-a spus.
      • Bumerangul – „tot ce spui ți se aplică și ție”, nu doar te aperi, și ripostezi cu aceeași armă cu care ai fost atacat.
      • „Da, dar…” – declarație care începe prin acord, și se termină în dezacord, care anulează tot de s-a spus înainte de „dar”.
      • Repetiția – în loc să încerce să înțeleagă punctul de vedere a celuilalt, repetă obsesiv părerea personală sperând că celălalt va vedea că nu are șanse și va ceda.
      • Smiorcăiala – nu se referă la ce spui, ci cum o faci, copilăresc, plângăcios, cu voce schimbată, și accentuând orice silabă de la sfârșitul propoziției pentru a-i da mai multă greutate. Mesajul, tot timpul același: „Nu e drept! De ce te iei de mine? Eu nu am făcut nimic rău. Sunt complet nevinovat.”
      • Limbajul trupului – zâmbetul fals, balansul de pe un picior pe altul, încrucișarea brațelor peste piept etc.
    • Defensiva obstrucționează și chiar blochează comunicarea. Nu se rezolvă nimic, dar conflictul escaladează.

DEFENSIVA

    • Când ești bombardat de insulte, predispoziția naturală va fi să te aperi, gest reflex – „victima” nu vede nimic greșit în a se apăra. Frazele defensive însoțite de atitudinea corespunzătoare apărării duc mai degrabă la escaladarea conflictului, nu la o posibilă rezolvare.
    • Cei mai mulți nici nu sunt conștienți când devin defensivi, sau cum anume procedează. Rolul de „victimă” poate lua multe forme, unele mai subtile ca altele. Unii oameni răspund defensiv nu numai la dispreț, ci chiar la critică și uneori la simple plângeri.
    • Comportamente defensive:
      • Negarea responsabilității – indiferent de acuzații, insiști fără ezitare cu nu ești de vină cu nimic.
      • Căutarea scuzelor – justifici prin faptul că niște circumstanțe exterioare, aflate în afara controlului tău, te-au forțat să acționezi într-un anumit fel.
      • Respingerea presupunerilor – „citirea minții” într-o manieră negativă.
      • Plângerea încrucișată – „ba tu”, blocarea nemulțumirii celuilalt, printr-o nemulțumire personală la adresa acuzatorului inițial, ignorând complet ce ți s-a spus.
      • Bumerangul – „tot ce spui ți se aplică și ție”, nu doar te aperi, și ripostezi cu aceeași armă cu care ai fost atacat.
      • „Da, dar…” – declarație care începe prin acord, și se termină în dezacord, care anulează tot de s-a spus înainte de „dar”.
      • Repetiția – în loc să încerce să înțeleagă punctul de vedere a celuilalt, repetă obsesiv părerea personală sperând că celălalt va vedea că nu are șanse și va ceda.
      • Smiorcăiala – nu se referă la ce spui, ci cum o faci, copilăresc, plângăcios, cu voce schimbată, și accentuând orice silabă de la sfârșitul propoziției pentru a-i da mai multă greutate. Mesajul, tot timpul același: „Nu e drept! De ce te iei de mine? Eu nu am făcut nimic rău. Sunt complet nevinovat.”
      • Limbajul trupului – zâmbetul fals, balansul de pe un picior pe altul, încrucișarea brațelor peste piept etc.
    • Defensiva obstrucționează și chiar blochează comunicarea. Nu se rezolvă nimic, dar conflictul escaladează.
  •  

Tu împietrești?

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare

1. Când partenerul se plânge, mie îmi vine să o iau la fugă, ca să scap de toată mizeria. *
2. Trebuie să mă controlez, ca să nu spun ce simt cu adevărat. *
3. În sinea mea, gândesc: „Cel mai bine e să mă retrag, ca să evit un scandal”. *
4. Mă închid în sinea mea și încerc să mă calmez. *
5. Când am o ceartă de proporții, eu nu-mi doresc decât să plec. *
6. Uneori, când partenerul e foarte negativist, cred că cel mai bine e să nu-i mai răspund deloc. *
7. Mai degrabă mă închid în mice, decât să las să-mi fie rănite sentimentele. *
8. Cred că, uneori, retragerea e cea mai bună soluție. *
9. Mă întreb de ce unele chestii nesemnificative devin subit niște probleme insurmontabile. *
10. Mă închid în sinea mea, când emoțiile partenerului par să fi scăpat de sub control. *
11. Eu gândesc: „Nu trebuie să accept un astfel de tratament”. *
12. Nu vreau să pun paie pe foc, așa că mă dau înapoi și aștept să se stingă incendiul. *
13. Detest situațiile în care discuțiile noastre devin iraționale. *

Probabil că aveți tendința de a împietri.

  • Câteodată se poate întâmpla să fii copleșit(ă) și să vrei să o iei la goană.
  • Cel care împietrește nu este conștient de ceea ce transmite în exterior, crezând că doar exprimă neutralitatea.

ÎMPIETRIREA

  • Depășirea stadiului viciat de proasta comunicare duce în cele din urmă la a fi practic distrus de lipsa comunicării.
  • Împietrirea apare de obicei în timpul discuțiilor. Cel care împietrește se extrage pe sine din situația respectivă, transformându-se în stană de piatră.
  • Încearcă să devină neutri pentru a nu înrăutăți situația, dar de fapt transmit distanțare înghețată sau îngâmfare. Apare mai adesea la bărbați (85%): „Mă retrag în sinea mea, ieșind din orice interacțiune afectivă cu tine”.
  • După o perioadă, partenerii sunt copleșiți de toxicitatea relației încât aleg fie divorțul, separarea sau izolarea în interiorul relației (vieți paralele).

„Mecanismele de reparație”

  • truse de prim ajutor, cu rol de a contracara defensiva și de a reduce tensiunea
  • trebuie aplicate cu ton de politețe și blândețe ca să aibă efect
  • arată intenția de împăcare ascunsă în spatele cuvintelor.
  •  

  • ÎMPIETRIREA

    • Depășirea stadiului viciat de proasta comunicare duce în cele din urmă la a fi practic distrus de lipsa comunicării.
    • Împietrirea apare de obicei în timpul discuțiilor. Cel care împietrește se extrage pe sine din situația respectivă, transformându-se în stană de piatră.
    • Încearcă să devină neutri pentru a nu înrăutăți situația, dar de fapt transmit distanțare înghețată sau îngâmfare. Apare mai adesea la bărbați (85%): „Mă retrag în sinea mea, ieșind din orice interacțiune afectivă cu tine”.
    • După o perioadă, partenerii sunt copleșiți de toxicitatea relației încât aleg fie divorțul, separarea sau izolarea în interiorul relației (vieți paralele).

    „Mecanismele de reparație”

    • truse de prim ajutor, cu rol de a contracara defensiva și de a reduce tensiunea
    • trebuie aplicate cu ton de politețe și blândețe ca să aibă efect
    • arată intenția de împăcare ascunsă în spatele cuvintelor.
    •  

CHESTIONAR NR.4

Gândurile ascunse au rezistența inscripțiilor în piatră?

„Gândurile sunt gaura cheii prin care vezi ce este dincolo de ușă.”

  • Presupunerile pe care le facem la adresa partenerului de viață influențează relația pe care o ai cu acesta.
  • „Subtitrarea” din capul fiecăruia, consolidează atitudinea față de celălalt.
  • Încrederea oarbă în instincte și sentimente, face dificilă recunoașterea unor scenarii distorsionate de minte.

Ai gânduri negre?

În timpul certurilor…

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. M-am simțit rănită. *
2. Nu am avut parte de nici un pic de înțelegere. *
3. M-am simțit că nu sunt obligat(ă) să suport așa ceva. *
4. M-am simțit acuzat(ă) pe nedrept. *
5. Gândindu-mă la situație, îmi venea să mă ridic și să plec. *
6. M-am speriat. *
7. M-am supărat. *
8. Mi-am făcut griji. *
9. Am simțit dezamăgire. *
10. Mi-am dorit ca sentimentele mele să se bucure de un pic de atenție. *
11. M-am simțit pedepsit(ă) pe nedrept. *
12. Mi-am spus în sinea mea că partenerul nu avea niciun drept să-mi spună acele lucruri. *
13. Am fost decepționat(ă). *
14. M-am întristat. *
15. Am fost frustrat(ă). *
16. M-am simțit atacat(ă) în mod direct. *
17. Am vrut să ripostez. *
18. M-am simțit ca și cum ar fi trebuit să ridic un baraj între noi. *
19. M-am simțit răzbunat(ă). *
20. Am vrut să mă protejez. *
21. Știam că am dreptate. *
22. Am avut atunci o părere destul de proastă despre caracterul său. *

Victimizarea inocentă

      • Dacă în cuplu ați ajuns la „defensivă”, e foarte probabil ca gândurile voastre să fie de „victime”, iar emoția cea mai evidentă să fie de frică. Partenerul este perceput ca un monstru care vă atacă, par pe voi înșivă ca pe o pradă pusă la pământ, pe nedrept acuzată, tratată prost și neapreciată.
      • La fel, persoana „împietrită” se simte ca o „victimă”, temătoare și copleșită, încât nici măcar „defensivă” nu mai poate fi.
      • Beneficii ale gândurilor victimizante:
        • Eliberarea mentală de orice responsabilitate legată de conflict
        • Nu mai trebuie să faci nici un efort să salvezi relația
  • Nu putem schimba gândurile nerostite ale partenerului de viață, dar putem face eforturi ca să le schimbăm pe cele proprii. Asta duce la ieșirea din triunghiul dramei VICTIMĂ-AGRESOR-SALVATOR.

Indignarea îndreptățită

      • Este ca o „victimizare” care include și ostilitatea și disprețul, din cauza persecuției pe care o simți din cauza partenerului.
      • Răniți și supărați, „victimele” vor să se răzbune.
  • Nu putem schimba gândurile nerostite ale partenerului de viață, dar putem face eforturi ca să le schimbăm pe cele proprii. Asta duce la ieșirea din triunghiul dramei VICTIMĂ-AGRESOR-SALVATOR.

CHESTIONAR NR. 5

Inundare emoțională

  • Consecința cea mai gravă a unui scenariu negativ, este faptul că ești înecat de emoții:
    • copleșit de negativitatea partenerului,
    • copleșit propriile reacții,
    • instalarea stării de asediu,
    • cotropit de agitație și epuizare,
    • devii extrem de ostil, defensiv sau împietrit,
    • pierderea controlului,
    • incapacitatea de a comunica constructiv.
  • Fiecare are un radar personal. Factori perturbatori:
    • Stres acumulat
    • Oboseală
    • Repetitivitatea scenariului
    • Contexte de mediu
  • Bărbații au un radar mai sensibil decât femeile.
  • Când te îneci în emoții:
    • Te simți atacat în mod incorect
    • Te consideri greșit înțeles
    • Te simți nedreptățit(ă)
    • Simți că ai pus totul la inimă
    • Nu-ți dorești decât ca totul să se termine cât mai repede
    • Ai nevoie să te liniștești
    • Vrei să fugi încotro vezi cu ochii
    • Impuls de a riposta pentru a echilibra situația și a fi chit
    • Gândurile toate o iau razna
    • Semnalele fizice o iau razna și sunt incontrolabile

 

Ești inundat de emoții cu ușurință?

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. Uneori, când partenerul meu se supără, mă simt derutat(ă). *
2. În relații, conversațiile mele sfârșesc prin a se încinge prea tare. *
3. Când discut în contradictoriu, mie mi-e foarte greu să mă liniștesc. *
4. Mă tem că în timpul discuțiilor, ne vom spune lucruri pe care le vom regreta ulterior. *
5. Partenerul meu se supără mult mai tare decât ar fi cazul. *
6. După o ceartă, vreau să mă țin deoparte pentru o vreme. *
7. Nu există niciun motiv pentru ca cineva să ridice tonul într-o discuție, așa cum fac uneori partenerii de viață. *
8. Când se pornește o ceartă, situația chiar este copleșitoare. *
9. Când partenerul meu devine atât de negativ, eu nici nu mai pot gândi coerent. *
10. Mă întreb: „De ce nu putem discuta rațional?”. *
11. Stările de spirit negative ale partenerului apar uneori din senin. *
12. Când partenerul se enervează, nimic nu-l/n-o mai poate opri. *
13. După o asemenea ceartă, eu simt un vid interior și am sufletul înghețat. *
14. Când există în jur atâta negativitate, îmi este dificil să-mi adun gândurile. *
15. Fără vreun motiv aparent, micile neînțelegeri devin subit probleme de viață și de moarte. *
16. După o ceartă cu partenerul am impresia că niciodată n-o să mă pot calma singur(ă). *
17. Uneori, îmi vine să cred că istericalele partenerului meu sunt dovadă de curată nebunie. *
18. Uneori, când am o discuție cu partenerul, lucrurile scapă de sub control destul de rapid. *
19. Sentimentele partenerului meu sunt foarte ușor de rănit. *
20. Când partenerul o ia pe o pantă negativă, să-l oprești din drum e ca și cum te-ai pune în calea trenului. *
21. Toată această negativitate mă trage la fund. *
22. Toate aceste emoții negative să zăpăcesc. *
23. Niciodată nu pot estima când anume va avea loc o izbucnire nervoasă, a mea sau a partenerului. *
24. Când am o confruntare, durează foarte mult până ce reușesc să mă simt din nou în largul meu. *

Sunteți predispuși să vă înecați în emoții în timpul conflictelor cu partenerul de viață. Atunci, este foarte important să anunțați partenerul despre ceea ce simțiți. Soluția: încercare de auto-reglare emoțională și calmarea partenerului. Nu luați lucrurile personal! Vedeți ce alte cauze externe pot alimenta starea negativă și conflictul.

Limbajul trupului

  • Legătura dintre minte și corp este fascinantă. Se alimentează reciproc într-un ciclu succesiv („buclă de răspuns”), atât pe negativ cât și pe pozitiv.
  • Cercul vicios al negativității este greu de spart, iar după un anumit nivel de stimulare fizică, devine imposibil.

Inundarea emoțională cronică

  • Creșterea periodicității, grăbește declanșarea – hipervigilență – „din rău în mai rău”.
  • Reflex condiționat – reacție doar la negativ – „profeție auto-împlinită”
  • Gânduri distorsionate.
  • „Barometrul” emoțional este stricat
  • Orbire față de lucrurile bune care devin excepții
  • Așteptările sau presupunerile negative devin standard
  • Faptele bune sunt privite cu suspiciune.
  • Partenerii caută atent confirmările negative

Limbajul trupului

  • Legătura dintre minte și corp este fascinantă. Se alimentează reciproc într-un ciclu succesiv („buclă de răspuns”), atât pe negativ cât și pe pozitiv.
  • Cercul vicios al negativității este greu de spart, iar după un anumit nivel de stimulare fizică, devine imposibil.

Inundarea emoțională cronică

  • Creșterea periodicității, grăbește declanșarea – hipervigilență – „din rău în mai rău”.
  • Reflex condiționat – reacție doar la negativ – „profeție auto-împlinită”
  • Gânduri distorsionate.
  • „Barometrul” emoțional este stricat
  • Orbire față de lucrurile bune care devin excepții
  • Așteptările sau presupunerile negative devin standard
  • Faptele bune sunt privite cu suspiciune.
  • Partenerii caută atent confirmările negative

CHESTIONAR NR. 6

Distanțarea și izolarea

  • Inundarea cu emoții negative este forța motrice ascunsă care precede distanțarea și izolarea.

Cele 4 stadii de retragere din relații:

 

Vă considerați problemele de cuplu ca fiind severe?

Indicații: răspunde-ți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

Vă considerați problemele de cuplu ca fiind severe?

Cât de grave sunt problemele?

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. Avem probleme grave de comunicare în cuplu. *
2. Am foarte puțină încredere că vom fi în stare să ne rezolvăm problemele. *
3. Neînțelegerile pe care le avem noi sunt foarte profunde. *
4. Situația a devenit atât de complicată, încât nu am convingerea că mai există vreo soluție. *
5. Fiecare dintre problemele noastre ne-a cauzat o mare suferință. *
6. Mă îndoiesc că ne mai putem reconcilia diferendele. *
7. Devine tot mai greu să ne iertăm unul pe altul pentru rănile pe care ni le provocăm. *
8. Există o mare tensiune între noi din cauza problemelor comune. *
9. Nu prea mai sunt șanse de a ne simți bine împreună. *
10. Există foarte puțin respect în această relație. *
11. Nu am siguranța că ne iubim. *
12. Ne-am împotmolit într-o mocirlă de probleme. *
13. Mă apucă disperarea, când mă gândesc la viitorul nostru împreună. *
14. Uneori, am o senzație de amărăciune privind felul cum au mers lucrurile între noi. *
15. Dacă e să privesc cu realism, nu prea cred că mai sunt speranțe. *

Majoritatea oamenilor care înregistrează punctaje mari la acest test au căsnicii instabile (ostil-implicate – doză mare de negativitate, dar partenerii încă interacționează unul cu celălalt sau ostil-detașate – vrajba dintre parteneri a atins proporții astfel încât se evită reciproc).

Vi se pare inutil să vorbiți în cuplu despre necazurile voastre?

Vă mai puteți rezolva problemele sau discuțiile sunt inutile?

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. Discuțiile cu partenerul par numai să înrăutățească situația. *
2. Mai degrabă aș ține totul pentru mine. *
3. Sunt foarte discret(ă) în privința sentimentelor mele. *
4. Când am o stare proastă, prefer să mă zbucium în singurătate. *
5. Nu văd sensul în a-mi discuta necazurile cu partenerul. *
6. Să vorbim despre problemele noastre nu face decât să le încurce și mai rău. *
7. Există oameni cu care nu se poate vorbi, iar partenerul meu face parte dintre ei. *
8. Mai degrabă încerc să rezolv singur(ă) problemele noastre. *
9. Discuțiile noastre despre problemele comune par să nu ducă niciodată nicăieri. *
10. Nu-mi pun mari speranțe într-o analiză în cuplu a problemelor noastre. *
11. Am renunțat să mai încerc să discut ca să rezolv ceva. *
12. Nu văd niciun câștig potențial în a discuta cu partenerul pe marginea problemelor noastre. *

E clar că nici nu mai încercați să vă rezolvați problemele împreună:

  • Relația este percepută ca fiind la mare ananghie.
  • Partenerii simt neputința de a salva relația doar prin comunicare
  • Fiecare caută o soluție în mod separat.
  • Ambii parteneri evită situațiile care ar putea duce din nou la conflict

Această atitudine vă împinge spre următorul stadiu.

Începeți să trăiți vieți paralele?

Trăiți vieți paralele?

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

Începeți să trăiți vieți paralele?

Indicații: răspunde-ți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. Nu mai mâncăm împreună așa de frecvent cum obișnuiam cândva. *
2. Uneori pare că suntem colegi de cameră, nu parteneri intimi. *
3. Avem mai puțini prieteni comuni decât aveam înainte. *
4. Pare că facem mult mai multe lucruri separat. *
5. Pare că avem tot mai puține lucruri în comun. *
6. Uneori, putem trăi timp îndelungat fără ca măcar să vorbim despre viețile noastre. *
7. Viețile noastre sunt mai mult separate decât conectate. *
8. Adesea nici nu vorbim despre cum i-a mers fiecăruia în ziua respectivă. *
9. Nu mai petrecem foarte mult timp împreună. *
10. Ne petrecem separat o mare parte din timpul liber. *
11. Nu ne prea alocăm timp doar ca să vorbim unul cu celălalt. *
12. Nici nu mai cred că ne cunoaștem prea bine reciproc. *
13. Nu mai cinăm împreună foarte des. *
14. Rareori ieșim împreună în oraș pentru divertisment. *
15. În prezent, o mare parte din timpul liber îl petrecem cu altcineva. *
16. Pare că ne evităm unul pe celălalt. *
17. Suntem ca doi pasageri care trec unul pe lângă celălalt, fiecare pe drumul său. *

Este foarte posibil să vă îndreptați deja spre niște vieți separate:

  • Relația începe să semene din ce în ce mai mult cu un aranjament de afaceri.
  • Contactele dintre parteneri sunt tot mai rare.

Dacă conștientizați în acest moment că sunteți pe marginea prăpastiei, atunci este ultima voastră șansă să vă re-descoperiți.

Cât de singuratic ești în relația ta?

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. Relația e mult mai solitară decât am crezut că va fi. *
2. Nu suntem atât de apropiați pe mi-aș fi dorit. *
3. Simt un gol în această relație. *
4. Adesea am o senzație de blazare, când facem diverse lucruri împreună. *
5. Simt foarte multă neliniște și tristețe, chiar și când suntem împreună. *
6. De multe ori, nu știu ce să fac cu viața mea. *
7. Uneori, simt și indiferență dar și agitație în această relație. *
8. Tânjesc după cineva de care să fiu apropiat(ă). *
9. Resimt atât de multă singurătate, încât mă doar sufletul. *
10. Ceva lipsește din relația noastră. *
11. Mi-ar plăcea ca oamenii să mă sune mai des. *
12. Adesea îmi doresc pe cineva împreună cu care să fiu. *
13. Nu simt că sunt o parte importantă din viața altcuiva. *
14. Nu simt că aparțin cuiva. *
15. Adesea am un sentiment de izolare emoțională. *
16. În această relație, mă simt abandonat(ă). *
17. Nu e nimeni spre care să mă îndrept. *
18. În mod frecvent, mă simt lăsat(ă) pe dinafară. *
19. Nimeni nu mă cunoaște. *
20. Nimeni nu mă înțelege. *
21. Adesea n-am pe nimeni cu care să vorbesc. *
22. De multe ori, simt o nevoie acută să fiu în compania cuiva. *
23. Am devenit foarte retras(ă) în această relație. *
24. Mă simt deconectat(ă) de orice. *

E posibil să fi ajuns deja pe marginea prăpastiei:

  • Oficial încă mai sunteți împreună, dar fiecare se simte izolat.
  • Singurătatea este deja foarte dureroasă – ironic, împreună sunteți singuri.
  • Relația este practic terminată, și fiecare încearcă să umple golul cu altceva sau altcineva.

Cel mai probabil te gândești, sau ești deja într-o relația extra-conjugală. Din studii, această stare sufletească predispune la boli cu cauze somatice. Și din această stare se poate reveni, dar e nevoie de foarte mult curaj și implicare din partea ambilor parteneri. Sinceritatea este primul pas care trebuie făcut de ambele părți pentru a mai putea salva ceva.

CHESTIONAR NR. 7

Istoria rescrisă

  • Există o legătură între felul în care vă percepeți trecutul conjugal și viitorul pe care îl va avea relația voastră.
  • Negativitatea actuală declanșează amintirile neplăcute din istoricul relației de cuplu.
  • Există factori specifici legați de felul cum își revăd cuplurile trecutul și care ar putea să conducă la anticiparea viitorului:
    • Haos vs. Control
      • Confuzie, nesiguranță și anxietate, eveniment stresant și aproape întâmplător – evenimentele exterioare le controlează viața partenerilor.
    • Dezamăgire vs. Glorificare
      • Crize, deziluzii
    • Comunicare vs. Izolare
    • Exuberanța – „Cum ai decis că ea este femeia potrivită pentru tine?”
    • Afecțiunea

 

 

Povestea noastră Partea A

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. Sunt cu adevărat atașat(ă) de partener(ă). *
2. Pot vorbi în detaliu despre momentele bune din relația noastră. *
3. Îmi pot aminti ușor clipele romantice, foarte speciale din relația noastră. *
4. Sunt atras(ă) fizic de partener(ă). *
5. Partenerul are niște calități anume, cu care mă mândresc. *
6. Am sentimentul că „noi” este mai important decât „eu” în această relație. *
7. Avem aceleași credințe despre lume și aceleași valori. *
8. Partenerul îmi este cel mai bun prieten. *
9. Mă bucur de multă susținere în relația mea. *
10. Căminul nostru e locul în care vin ca să primesc ajutor și să-mi alung stresul. *
11. Îmi pot aminti ușor când ne-am cunoscut, cum am decis să ne unim în relație, și cum a fost la începuturi. *
12. Împărțim corect între noi treburile gospodărești. *
13. Ne facem planuri în comun, ca să avem control asupra vieții noastre împreună. *
14. Sunt mândru(ă) de relația mea. *
15. Există și lucruri care nu-mi plac la partener(ă), dar pot trăi cu ele. *
16. Relația noastră e plină de frământări, însă merită să depui efort pentru ea. *

Povestea noastră – Partea B

Indicații: Răspundeți cu „Da” sau „Nu” la fiecare afirmați de mai jos, în funcție de cât de mult sunteți (sau nu) de acord cu conținutul ei.

1. Sunt destul de cinic(ă) atunci când vine vorba de relația mea. *
2. Când mă gândesc la relația mea, îmi vin în minte numeroase remarci sarcastice despre ce înseamnă să fii în relație intimă cu cineva. *
3. Am acumulat o mulțime de critici la adresa partenerului meu de viață. *
4. Viețile noastre sunt separate. *
5. Credințele și valorile noastre sunt foarte diferite. *
6. Nu văd relația noastră ca ilustrând conceptul de „noi”. *
7. Nu am încredere în mod real în partener(ă). *
8. Stresul cotidian doar se amplifică după ce ajung acasă. *
9. Am numai niște amintiri vagi despre prima întâlnire, luarea deciziei de a fi împreună și despre începutul relației noastre. *
10. Se pare că relația noastră a fost împresurată de probleme. *
11. E ca și cum am fi avut prea puțin control asupra vieților noastre. *
12. Am adunat deziluzii și dezamăgiri din această relație. *
13. Relația nu e cum am crezut că va fi. *
14. Defectele partenerului mi se par complet inacceptabile. *
15. Lucrurile sunt foarte inechitabile în relația noastră. *
16. Dacă e să ne rezumăm la esență, frământările mele legate de relație au fost destul de inutile. *

Aveți o perspectivă majoritar pozitivă asupra trecutului vostru în relație, asta reprezentând un semn bun pentru relație.

 

Și acum?

  • De ce în anumite relații câștigă negativitatea iar în altele pozitivitatea?
    • Negativitatea:
      • promisiunile se transformă în disperare
      • partenerii își văd relația consumată de haos, izolare, neîncredere și deznădejde
      • nefericiții parteneri se văd asediați de celălalt și ajung să îl vadă ca pe un inamic
      • redesenează imaginile trecutului, pentru a se încadra în această realitate tristă
    • Pozitivitatea:
      • interesul și implicarea fiecăruia în viața celuilalt se adâncesc
      • se întăresc atașamentul, speranța, afecțiunea, admirația, angajamentul și comunicarea
      • privesc trecutul cu drag și consideră frământările ca fiind parte din drumul spre succes
      • învață să navigheze cu dexteritate printre vârtejurile de pe cursul sinuos al relației
      • învață să evite cascadele fatale
      • păstrează echilibrul de 5 la 1 dintre pozitiv și negativ, indiferent de stilul conflictual: validant, volatil sau evitant
    • Există speranță chiar și pentru cei care sunt exasperați sau extenuați. Înțelegând de ce a crescut distanța dintre parteneri puteți scoate la iveală lumina umbrită de singurătate, durere și intoleranță.

Sentimentele voastre de admirație, tandrețe și solidaritate s-au diluat până la o concentrație periculos de mică.

Și acum?

  • De ce în anumite relații câștigă negativitatea iar în altele pozitivitatea?
    • Negativitatea:
      • promisiunile se transformă în disperare
      • partenerii își văd relația consumată de haos, izolare, neîncredere și deznădejde
      • nefericiții parteneri se văd asediați de celălalt și ajung să îl vadă ca pe un inamic
      • redesenează imaginile trecutului, pentru a se încadra în această realitate tristă
    • Pozitivitatea:
      • interesul și implicarea fiecăruia în viața celuilalt se adâncesc
      • se întăresc atașamentul, speranța, afecțiunea, admirația, angajamentul și comunicarea
      • privesc trecutul cu drag și consideră frământările ca fiind parte din drumul spre succes
      • învață să navigheze cu dexteritate printre vârtejurile de pe cursul sinuos al relației
      • învață să evite cascadele fatale
      • păstrează echilibrul de 5 la 1 dintre pozitiv și negativ, indiferent de stilul conflictual: validant, volatil sau evitant
    • Există speranță chiar și pentru cei care sunt exasperați sau extenuați. Înțelegând de ce a crescut distanța dintre parteneri puteți scoate la iveală lumina umbrită de singurătate, durere și intoleranță.

  • Acasa
  • Despre noi
  • Servicii
  • Contact
  • Finalizare comandă
  • Coș

© 2026 HelloLove. Toate drepturile rezervate.

Review My Order

0

Subtotal

Taxes & shipping calculated at checkout

Checkout
0

Notificări